Pentru cei pasionați de grădinărit, primăvara înseamnă și tunderea pomilor fructiferi. Poate crezi că este suficient să tai 2-3 crengi la întâmplare ca pomul să te răsplătească apoi cu zeci de fructe parfumate și dulci, dar lucrurile nu sunt atât de simple cum par.
Tunderea pomilor primăvara. Tehnica de lucru
La tunderea pomilor se iau în considerare mai multe aspecte ca stadiul de dezvoltare a pomului, vigoarea, specia și soiul acestuia, tipul de coroană pe care urmărim să-l obținem, sistemul de cultură. Tăierile nu se fac după inspirația de moment, ci presupun tehnici bine determinate, cunoștințe aprofundate pentru a obține rezultate deosebite.
Există mai multe feluri de tăieri, clasificate după mai multe criterii. De obicei începătorii în domeniul pomiculturii se rezumă la scurtarea ramurilor, la eliminarea celor uscate sau concurente. După scopul tăierilor se diferențiază tăieri de formare a coroanei, anuale de întreținere, de fructificare și de întinerire. După sezonul în care se aplică, avem două feluri de tăieri, în verde și în uscat. Tăierile în verde, numite și de vară, se execută când pomul se află în vegetație și presupun mai multe operații, inclusiv eliminarea lăstarilor nou apăruți și cu creștere incomodă, pentru a fi mai bine hrănite viitoarele ramuri cu rod.
Acești lăstari se rup direct cu mâna în perioada mai-iunie, când au până la maxim 15-20 cm. Tăierile în verde se fac la unele specii (precum cireș, piersic timpuriu) chiar imediat după culegerea fructelor, pentru a permite pomului să se refacă în totalitate până toamna. La cireș și cais chiar nu se recomandă tăierea ramurilor mai groase de 4-5 cm, deoarece se vindecă greu rana și zona afectată devine poartă de intrare predilectă pentru agenții patogeni. Tăierile în uscat sunt preferate deoarece se execută când pomii se află în repaus vegetativ, deci resimt foarte puțin intervențiile făcute. Pomii proaspăt tăiați sunt mult mai sensibili la geruri (decât cei la care nu s-au efectuat aceste operațiuni) și pot fi serios afectați de îngheț.
De ce trebuie tăiați pomii fructiferi
Tăierile se aplică încă de la plantarea puieților. În cazul în care pomișorul este doar o vargă, aceasta se scurtează deasupra unui mugure pe partea opusă altoiului, la 60-80 de cm în general. În cazul în care sunt și ramuri, se păstrează doar trei crenguțe laterale orientate în direcții diferite ca viitoarea coroană să fie echilibrată și armonios dezvoltată. Aceste crenguțe se scurtează la 35-45 cm, iar restul se suprimă cât mai aproape de vargă. Se reduce și lungimea vărgii care trebuie să fie doar cu circa 30 cm mai sus decât ramurile laterale. La piersic și cais varga să fie retezată până la prima ramură.
Dacă un pom fructifer, sau chiar arbust, este lăsat la voia întâmplării, aceasta nu înseamnă că nu va face roade, doar că mai puțin timp, va produce fructe mai slabe calitativ și că planta va îmbătrâni și pieri mai repede. De aceea, în popor, circulă vorba “Un pom greșit tăiat este totuși mai bun decât unul netăiat”, dar nu înseamnă că tăierile se fac oricum, pentru că pot produce și efecte adverse.
Cum procedezi ca să aduci beneficii pomului
Scurtezi ramurile de un an mereu deasupra unui mugure, la 5 mm de acesta. Scurtarea ramurilor presupune reducerea prin tăiere a ramurilor crescute de un an și se disting în acest punct trei tipuri: severă (se îndepărtează 2/3 sau 3/4 din lungimea acestora), medie (doar 1/2 din lungime se elimină) și ușoară (cazul în care se scurtează doar 1/3 sau chiar mai puțin din lungimea ramurilor respective). Scurtarea severă este recomandată când se urmărește o dezvoltare rapidă a lăstarilor rămași pe pom și reducerea numărului de ramuri de rod formate, deci o întinerire.
Iar scurtarea ușoară favorizează dezvoltarea unor ramuri scurte care pot fructifica în anul respectiv sau în următorul. Reducția ramurilor poate să fie și ea severă, medie sau ușoară și presupune eliminarea unor ramuri de semischelet, a punților și vetrelor de rod, operațiune ce duce la creșteri vegetative mai mici sau mai mari. Scurtările și reducțiile sunt benefice la pomii bătrâni, deoarece stimulează producerea lăstarilor și transformarea lor în timp în ramuri de rod. În schimb, la pomii tineri nu se recomandă aceste operațiuni, ci doar înclinarea. Suprimarea ramurilor reprezintă o altă operațiune importantă care constă în eliminarea ramurilor anuale sau multianuale de la bază fără ciot, pe inelul de creștere și care stimulează creșterile pe tot pomul, iar în timp reducerea coroanei în volum.
Tunderea pomilor. Ce crengi tai mai întâi?
Reține că la tăieri se îndepărtează în primul rând ramurile uscate, cele rupte, cele prea dese sau crescute spre interiorul coroanei sau în jos, cele care jenează sau întretaie altă creangă, cele cu răni sau atacate de boli și dăunători, cele concurente și lăstarii lacomi. Se păstrează crenguțele scurte, chiar și cele de pe trunchi dacă au muguri de rod. Crengile uscate se taie până se ajunge la partea de lemn sănătos, altfel rana nu se vindecă. Ramurile subțirele se retează cu foarfeca, în timp ce crengile groase se taie cu fierăstrăul. Tăierile se fac numai cu unelte foarte bine ascuțite, dezinfectate, executându-se astfel încât ulterior să nu se producă vătămări gen ruperea scoarței, apariția de cioturi care îngreunează refacerea zonei. Pentru a preveni desfacerea scoarței, se recomandă scurtarea ramurii treptat și cu tăieturi începând din două părți la ramurile groase.
Tunderea pomilor este o operație care cere experineță și o tehnică bună. La fel de importante sunt și instrumentele pe care le folosești. Mai mult, tunderea pomilor este doar prima dintre operațiile de întreținere de care pomii frutiferi au nevoie.
Sursa foto: 123rf.com
