Înaintea ghioceilor apar flori de alun. Ele sunt primul semn al primăverii. Alunii, arbuștii fructiferi care cresc și rodesc spontan la marginea pădurilor de foioase, înfloresc în februarie. Florile de alun au o capacitate cu totul remarcabilă de a rezista la temperaturile scăzute al ultimei luni de iarnă și sunt gata pentru polenizare îndată ce temperaturile trec ocazional de zero grade.
Alunul (Corylus avellana) este un arbust originar din zona temperată a Europei și Asiei, fructele sale, bune pentru consum la mijlocul toamnei, sunt nuci înconjurate de o coajă exterioară lemnoasă. Există mai multe specii de aluni, dar cele mai cunoscute sunt alunul comun (Corylus avellana) și alunul american (Corylus americana). Specific acestuia este înflorirea extrem de timpurie și perioada de vegetație foarte lungă.
Florile gerului, florile de alun
În unele regiuni, pot apare flori de alun pe ramuri chiar în prima săptămână din februarie. Mâțișorii de alun sunt inflorescențe masculine care se deschid treptat, în zilele cu temperaturi pozitive. Polenizarea este favorizată de vânt, iar dacă temperaturile sunt mai ridicate pot contribui și unele insecte mai curajoase. Florile feminine ale alunului sunt foarte mici, punctiforme și apar în vârful mugurilor vegetativi.
Momentul înfloririi alunului este parte din calendarul agricol și unul dintre semnele anului. Se spune că dacă apar flori de alun înainte de 15 februarie, primăvara vine repede, e caldă și ferită de geruri, iar dacă asta se întâmplă după 20 februarie, iarna se va prelungi și în martie, iar florile pomilor fructiferi ar putea fi afectate de ger și îngheț.
Pentru că înfloresc atât de devreme, cu mai bine de 2-4 săptămâni înainte ca primele semne de vegetație să apară la alți pomi și arbuști, riscul contaminării cu alte particule de polen este redus, iar procesul se derulează lent, favorizat de soare și vânt. Florile masculine, mâțișorii de alun vor fi hrană pentru insecte și păsări, iar florile feminine, polenizate vor genera ciorchinii de fructe. În acest proces, alunul contribuie la polenizarea încrucișată, îmbunătățind astfel calitatea producției de alune.
Cultura alunului
Alunii de grădină sunt aproape o obligație dacă ai o bucată de grădină și locuiești în zone potrivite pentru acești arbuști fructiferi. Alunii nu cresc peste tot, dar cu puțină grijă îi poți adapta în grădină, aproape indiferent de climă, mai puțin în zonele foarte reci cu ierni geroase și veri reci și umede și vei avea doar de câștigat de pe urma lor. Ce plăcere mai mare decât să aduni alune din alunul din propria ta grădină!
Arbust foarte robust și extrem de adaptabil și tolerant cu variațiile bruște de temperatură, alunii apar spontan în zonele de deal, la limită pădurilor de foioase, în lăstărișul de la marginea drumurilor, dar la fel de bine pot fi și culturi planificate și întreținute. Spre deosebire de exemplarele sălbatice, alunii de cultură sunt mult mai roditori. Rezistența alunilor la temperaturi scăzute – rezistă fără nicio măsură de protecție până la -30 de grade Celsius, sunt mai productivi după perioade de iarnă geroasă, îi face potriviți pentru a fi cultivați în zonele semiumbrite, umede, cu expunere nordică și vestică. Preferă soluri fertile, aerate, care drenază bine apa, preferând zonele cu pante ușor înclinate, tocmai pentru că drenează natural apa.
Alunii nu suportă expunerea intensă la soare, se simt însă excelent în zone umbrite. Au nevoie de umezeală, dar cu toate acestea nu suporta stagnarea apei în sol, pentru că le sufocă foarte repede rădăcinile.
Plantarea alunului
Ideal arbuștii se pot planta toamna, dar operația poate fi realizată și în zilele calde ale lui februarie. Plantarea se face în gropi adânci și largi. Se plantează mereu 2-4 puieți de alun, de preferat din soiuri diferite. În felul acesta se asigură polenizarea încrucișată. Rădăcina trebuie adânc îngropată iar pământul foarte bine bătătorit pentru a elimina cât mai mult din golurile de aer, care pot favoriza formarea ciupercilor și pot usca rădăcina. După plantare, udă alunul din abundență. Acesta este motivul principal pentru care plantarea se face toamna, pentru a evita nopțile geroase care să ducă la înghețarea apei. Primii trei ani de vegetație trebuie lăsați să se dezvolte liber, fără tăieri sau ajustări.
Alunii încep să rodească la 4-5 ani după plantare. Rodul este constant ani mulți la rând. Îngrijirea adecvată este esențială pentru a asigura o producție optimă de alune. Tratamentele periodice, cum ar fi tăierile pentru stimularea creșterii lăstarilor sau pentru întinerirea tufelor, sunt necesare pentru menținerea sănătății și vitalității arbuștilor, sporind fructificarea. În timpul verii, alunii necesită udare în perioadele foarte calde și secetoase. Chiar dacă alunii cresc relativ încet și intră pe rod începând de la vârsta de 4-5 ani, răbdarea este răsplătită de producția consistentă de alune, mai ales dacă ai plantat soiuri diferite.
Alunul de grădină
Alunii de grădină, în afară de calitățile lor fructifere, au și un important rolul în regenerarea și fixarea solului. Acești arbuști rezistenți și adaptabili contribuie la prevenirea eroziunii solului, consolidând structura acestuia și oferind un beneficiu suplimentar pentru terenurile înclinate.
Un alt beneficiu este capacitatea de a fixa azotul din aer în rădăcinile lor, alunii sunt și o sursă naturală de îmbogățire a solului cu acest element esențial pentru creșterea plantelor. Astfel, acești arbuști nu doar oferă recolte bogate, ci și contribuie la menținerea fertilității solului și la îmbunătățirea calității acestuia pe termen lung. De asemenea, alunii pot juca un rol important în amenajarea unui habitat pentru diverse specii de animale mici și păsări. Ramurile lor dese oferă adăpost și protecție, fructele și frunzele pot servi ca hrană pentru diferite specii de viețuitoare.
Prin urmare, alegerea de a planta aluni în grădină nu doar aduce bucuria recoltării fructelor delicioase, ci și contribuie la un ecosistem sănătos și echilibrat.
În concluzie, alunul reprezintă o alegere benefică pentru grădină, aducând atât fructe delicioase, cât și avantaje ecologice. De la prima înflorire până la recoltarea bogată, alunul este un partener de nădejde în amenajarea și menținerea unei grădini prospere și sustenabile. Astfel, cultivarea alunilor nu doar îmbogățește experiența horticultorului, ci și contribuie la protejarea mediului înconjurător și la promovarea practicilor agricole durabile.
👉 Poinsettia – 11 reguli de aur pentru a-i prelungi viață
Sursa foro: pixabay.com
