Ce sunt standardele de confort locativ

La evaluarea nivelului de confort locativ contează numărul de construcții ale unui ansamblu, dar și numărul de etaje ale fiecărei construcții în parte, precum și numărul apartamentelor de pe palier și numărul total de camere de locuit ale fiecărui apartament în parte. Aceste aspecte sunt esențiale pentru a defini gradul de aglomerare și nivelul condițiilor de care se bucură rezidenții. 

Este evident că nivelul de confort locativ într-un bloc format din, să zicem, 60 de garsoniere, în care vor locui două persoane/garsonieră, va fi diferit de cel dintr-un imobil cu 20 de apartamente, cu două și trei camere, în care locuiesc, în medie, trei persoane. 

Trebuie admis faptul că: aglomerația, deficitul de spații verzi, chiar și suprafața locuibilă sub standarde este o consecință a vieții urbane într-un oraș mare, care are limitări și care obligă la compromisuri ce trebuie acceptate. Dar, evaluarea corecta a nivelului de confort locativ se poate face cu onestitate, pe de o parte de către dezvoltator, iar pe de alta trebuie înțeleasă și asumată de cel/cei care locuiesc și achiziționează o locuință. 

Cuantificarea gradului de confort locativ în funcție de suprafață

Gradul de confort locativ al apartamentelor este stabilit doar de suprafața utilă a acestuia, niciodată de cea construită. În plus, este important de știut că, suprafața utilă a unei locuințe, indiferent de tipul ei, apartament, casă individuală, nu cuprinde zonele exterioare, respectiv balcoanele, logiile sau terasele. 

Datele sunt din legea Locuinței și din Decretul Lege 61/1990 care reglementează încadrarea la gradul de confort, în funcţie de suprafaţă.  

👉 Suprafața construită și suprafața utilă. Ce sunt și ce valoare au

Standardul de confort locativ

Standardul de confort locativ este stabilit printr-un set de reguli sau specificații care definesc nivelurile minime sau optime de confort și calitate a locuinței. Aceste standarde sunt stabilite de organizații guvernamentale, instituții de reglementare, organizații non-guvernamentale sau organizații internaționale și pot varia în funcție de țară sau regiune.

Iată câteva aspecte care pot fi incluse în standardele de confort locativ:

• Temperatura și climatizare: Standardele pot specifica intervalul de temperatură confortabilă în interiorul locuinței, precum și cerințele pentru sistemele de încălzire și răcire pentru a asigura un mediu confortabil în toate anotimpurile.
• Calitatea aerului interior: Standardele pot include cerințe referitoare la calitatea aerului interior, cum ar fi ventilația adecvată pentru a reduce concentrația de poluanți și alergeni, precum și eliminarea umidității excesive.
• Izolație fonică: Standardele pot specifica cerințe pentru izolația fonică între camere sau între locuințe adiacente, pentru a asigura un mediu liniștit și confortabil.
• Accesibilitate și adaptabilitate: Standardele pot include cerințe referitoare la accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilități sau cu mobilitate redusă, precum și cerințe pentru adaptabilitatea locuinței în funcție de nevoile individuale ale locuitorilor.
• Suprafața și amenajarea spațiului: Standardele pot specifica cerințe pentru suprafața minimă a locuinței și pentru amenajarea spațiului pentru a asigura un mediu confortabil și funcțional.
• Siguranța și securitatea: Standardele de confort pot include cerințe referitoare la siguranța și securitatea locuinței, cum ar fi existența unor sisteme de alarmă sau a unor sisteme de protecție împotriva incendiilor.

Norma de însorire 

Norma de insorire este o măsură a cantității de lumină solară care ajunge la o anumită locație sau într-o anumită zonă în decursul unei perioade de timp specificate, de obicei pe parcursul unei zile sau a unui an. Standardele de confort locativ includ această valoare și impun anumite condiții pentru iluminatul natural optim în interiorul locuinței. 

Există norme stricte de însorire, care impun respectarea unor norme de construire în ansamblurile rezidențiale. Această măsură este importantă în proiectarea și planificarea urbanistică, arhitecturală și peisagistică, deoarece influențează confortul termic și luminozitatea locuințelor și a spațiilor publice.

Norma de însorire poate fi exprimată în diferite unități de măsură, cum ar fi: 

• ore de insolație pe zi – numărul de ore în care locația primește lumină directă de la soare într-o zi obișnuită; 
• nivelul de iluminare – aceasta este cantitatea de lumină solară care ajunge la o anumită suprafață într-un anumit interval de timp, exprimată de obicei în lumeni pe metru pătrat.
• factorul de umbrire – este raportul între suprafața totală a ferestrelor sau deschiderilor și suprafața totală a peretelui exterior al unei clădiri. Cu cât este mai mare factorul de umbrire, cu atât mai multă lumină solară poate pătrunde în interiorul clădirii.

Norma de insorire poate fi influențată de mai mulți factori, inclusiv orientarea și înclinația clădirilor, obstacolele din jur care pot bloca lumina solară, cum ar fi alte clădiri sau arbori, precum și latitudinea și climatul local.

În proiectarea urbanistică și arhitecturală, respectarea normelor de insorire poate fi importantă pentru a asigura o calitate corespunzătoare a mediului construit, pentru a minimiza necesitatea de iluminat artificial și pentru a promova eficiența energetică a clădirilor. De asemenea, poate contribui la crearea unor spații interioare confortabile și plăcute, cu acces suficient la lumină naturală.

👉 Casă individuală. Avantaje și dezavantaje

Facilități de bază

Necesitatea existenței facilităților în jurul proximității locuinței sunt o componentă importantă a gradului de confort locativ. Aceste nevoi variază în funcție de structura familiei, dar și de stilul de viață. Un cuplu care are copiii va avea nevoie de grădiniță, în timp ce tinerii vor caută modalități de petrecere a timpului liber, grădinița și școala în vecinătate nefiind o nevoie reală pentru aceștia.  

În aceste condiții, stabilirea gradului de confort în funcție de facilități se face ierarhizat, după cum urmează: 

1. Mijloace de transport în comun și căi de acces facil către acestea; 
2. Comerț de proximitate, reprezentat pentru magazine alimentare și de alt tip; 
3. Sport și recreere, capitol care include în principal zonele verzi, parcurile și zonele de agrement (teren de sport, bazin etc.). Acestora li se adaugă restaurantele, cafenele, cofetăriile. Pe al treilea plan vin cinematografele și alte spații culturale alternative. 
4. Oferta de educație: creșe, grădinițe și școli destinate cursurilor primare și gimnaziale. 
5. Servicii medicale, în principal farmacii, iar pe un plan secund policlinici, cabinete medicale și spitale. 
6. Servicii economice: bănci și ATM-uri. 

Nu numai distanța fizică față de punctele de interes influențează confortul celor care locuiesc într-un ansamblu rezidențial, ci și calitatea traseelor pietonale. Străzile prost finisate, trotuare inexistente sau prea înguste și aglomerate, cele cu o circulație rutieră intensă, ori numărul de mașini parcate care îngreunează trecerea pot face, chiar și dintr-o zonă bine deservită la nivel funcțional, un spațiu foarte neprietenos.

Distanțele pe care fiecare dintre noi le consideră acceptabile de parcurs pe jos depind în mare măsură de vârstă, sex, starea de sănătate etc. Proximitate înseamnă o distanță medie de 1000 de metri, care poate fi parcursă, pe jos, într-un interval de timp de 6-10 minute.

Nu trebuie omis că nevoia de a avea, în proximitate, o serie de facilități depinde și cât sunt acestea de necesare. Este util ca școala și grădinița, dar și magazinul alimentar, de exemplu, să fie în imediata apropiere a casei, dar nu la fel de mult contează dacă farmacia sau restaurantul sunt în proximitate. 

👉 Conceptul „15 minute”. Ce este și ce beneficii aduce

Ce înseamnă luxury real estate

Este greu de stabilit calitatea unei locuințe noi, atâta vreme cât oferta imobiliară se înscrie doar într-un interval extrem de strâns în ceea ce privește standardul de calitate. 

Luxury real estate nu înseamnă însă apartamente cu două camere, cu o suprafață de 60 de metri pătrați. O locuință de lux nu este definită doar prin calitatea finisajelor și prin suprafața utilă, deși acestea două sunt elemente esențiale. Elementele care definesc luxury real estate sunt: 

• arhitectura construcției; 
• calitatea finisajelor din spațiile comune; 
• panorama și zona în care este amplasat ansamblul imobiliar;
• vecinătățile acestuia;
• facilitățile din proximitate;
• comunitatea de locatari sunt elemente. 

Categorie superioară de facilități

Luxury real estate se referă la o categorie superioară de proprietăți imobiliare. Oferă un stil de viață deosebit, confort și exclusivitate pentru cei care le achiziționează.

Este pur și simplu nedrept (și nedemn, pentru dezvoltator) să faci cea mai mică asociere între un apartament într-un bloc și o locuință de lux, fără ca acesta să aibă caracteristicile unui confort superior, fără elemente stilistice, artistice care să imprime personalitate construcției. 

Luxury real estate este mult mai mult decât doar un set de caracteristici materiale sau amenități. Proprietățile de lux sunt adesea considerate și ca o formă de investiție. Ele pot reprezenta o oportunitate de a obține un randament excelent în timp. Valoarea lor poate crește semnificativ în funcție de cerere și de fluctuațiile pieței imobiliare. 

Luxury real estate este capacitatea de a personaliza și adapta proprietatea la nevoile și preferințele individuale ale proprietarului. Aceasta poate include design interior personalizat, amenajări peisagistice speciale sau alte modificări pentru a reflecta stilul și gusturile proprietarului.

Concret, în ceea ce privește suprafețele, un dezvoltator onest ar trebui să clasifice oferta imobiliară pe care o face ca fiind de nivel ridicat și de lux, dacă un apartament cu două camere oferă o compartimentare decomandata, spații exterioare generoase, cu ferestre mari și foarte mari, spații de depozitare și o zonă utilă care pleacă de la cel puțin 80-90 de metri pătrați suprafață utilă interioară.  

• Sursa foto: http://www.123rf.com
• Sursa https: edezvoltator.ro