Greu de crezut că ghiocelul este înconjurat de atât de multe mituri și legende. Probabil că tocmai faptul că este un vestitor al primăverii l-a făcut să fie simbol al renașterii, al tenacității și rezistenței. Fiecare cultură, chiar și fiecare etapă din istorie au asociat cu ghiocelul multe semnificații, unele chiar complet opuse. Mica floare simbolizează speranța și un nou început, dar a fost (și mai este) semn al ghinionului și aducător de rele.
Culoare i-a asociat cu puritatea și vulnerabilitate. Ghiocelul este pur, dar nicidecum vulnerabil, ba chiar din contră, este o plantă toxică pe care căprioarele și alte ierbivore o ocolesc, deși este singura în vegetație. Este o adaptare perfectă la mediu, substanțele care-l fac toxic îl feresc de îngheț, fiind un veritabil antigel natural. Acesta este atât de eficient încât în timpul Primului Război Mondial bulbii erau folosiți pentru a dezgheța puștile.
Deși pare fragil – de unde și asocierea cu natura trecătoare a vieții, ghiocelul este foarte rezistent. Are mecenisme complexe care-l fac perfect adaptat la perioada rece din an în care înflorește.
Peste 19 specii și mai mult de 1000 de soiuri de ghiocei
Unele dintre specii au apărut spontan, altele au fost create de om. Există peste 1000 de soiuri, unele dintre ele perfect adaptate regiunii geografice. Deși sunt relativ diferite, toți ghioceii sunt albi și toți apar după mijlocul lunii februarie. Cei aclimatizați la latititudini nordice apar abia după mijlocul lunii martie. Nu există ghiocei în Australia, iar în emisfera sudică nu există în mod spontan, ci doar cultivați.
Cel mai reprezentativ membru al genului Galanthus este Ghiocelul comun (Galanthus nivalis), acesta fiind și printre cele mai prolifice și mai rezistente. Numele latin pentru ghiocei înseamnă „floare de lapte”. În pădurile foioase, în zona de deal, pe laturile însorite, ghioceii formează un veritabil covor, cu mii și mii de exemplare. Dacă nu ar avea o durată de viață scurtă – de doar 10-14 zile, și o perioadă de vegetație de circa 90 -100 de zile, ghiocelul al putea intra în categoria plantelor invazive.
Există varietăți de ghiocei care înfloresc din ianuarie până în februarie, de regulă în zilele mai calde și mereu după perioadele geroase. Galanthus nivalis înflorește din ianuarie până în martie. Galanthus nivalis Pagoda este un soi de ghiocel] care are petalele ușor răsucite spre exterior, iar Galanthus nivalis Virescens are petalele „decorate” cu dungi sau pete de un verde crud.
Sunt și câteva soiuri de ghiocei mai rar întâlnite. Varietatea Galanthus S. Arnott se remarcă prin florile de două ori mai mari decât cele ale ghioceilor obișnuiți, iar soiul Galanthus reginae-olgae este singurul care înflorește toamna, nu primăvară.
Ghiocelui are puteri tămăduitoare
Una din substanțele pe care aceștia o conțin, respectiv galantamina pare să fie una din căile naturale prin care poate fi prevenită și tratată maladie Alzheimer și demența senilă.
Galantamina a fost izolată pentru prima dată în 1952 din ghioceii caucazieni, originari din Munții Caucaz din Rusia, Turcia de est și Iran. A fost apoi extrasă din ghiocelul comun, alcaloidul fiind folosit pentru tratamentul bolii Alzheimer începând cu anul 2011. Galantamina acționează ca inhibitor selectiv al mecanismelor care duc la apariția acestei boli, iar efectele sunt stabile și eficiente. Medicamentele preparate pe baza galantaminei au fost aprobate și sunt utilizare în gestionarea bolii Alzheimer în peste 70 de țări din întreaga lume.
Extractul de ghiocel a fost folosit și de grecii antici pentru efectele sale puternice asupra creierului și minții. Primele mențiuni ale proprietăților pe care le au ghioceii provin din Odiseea lui Homer, unde, susțin unii savanți, Homer îl descrie pe Ulise folosind ghiocelul pentru a-și proteja mintea de efectele lui Circe. Homer spune: „Rădăcina era neagră, cu floarea la fel de albă ca laptele”.
👉 Aproape totul despre ghiocei. Soiuri, mod de cultivare și caracteristici care fac din vestitorul primăverii o floare unică.
Ghiocelul, simbolul speranței
Ghioceii simbolizează speranța, prietenia, inocența, puritatea, alinarea și smerenia. Mulți cred că este de bun augur să cultive în propriile grădini aceste flori albe. Se crede că grădina în care sunt ghiocei este ferită de boli.
În Marea Britanie, ghiocel]ul nu este prilej de bucurie, cel puțin nu pentru cei care cred în superstiții. Aceste persoane asociază ghiocelul cu moartea, din cauza unei legende care spune că o tânără și-a găsit iubitul mort, iar lângă el era așezat un ghiocel.
Se mai spune despre ghiocel] că este prima floare de pe pământ. Legenda spune că atunci când Adam și Eva au fost alungați din Rai era iarna, iar pământul era acoperit cu un strat gros de zăpadă. Pe măsură ce înainta prin zăpadă, Eva a început să înghețe și să plângă, amintindu-și de frumusețile din Grădina Paradisului. Atunci din zăpadă au răsărit ghioceii.
Ghioceii sunt foarte parfumați și în zilele însorite. Aceștia emană un miros de miere care atrag albinele. Ghioceii sunt alături de brânduse și florile de alun primele surse de polen ale insectelor timpurii. Matca și albinele solitare care ies din hibernare foarte devreme, gândacii și muștele se hrănesc cu polenul lor. În plus, semințele și resturile vegetale, cu un conținut mare de proteine, sunt hrană pentru furnici și larvelor lor. În fapt furnicile sunt cei cele care contribuie în bună măsură la dezvoltarea a noi exemplare de ghiocei.
Ghioceii sunt plante protejate, fiind interzisă recoltarea bulbilor din păduri. Poți găsi însă bulbi special pentru grădină în magazinele de specialitate sau poți încerca dezvoltarea lor din semințe. Semintele se găsesc în păstăile care devin galbene pe la mijlocul lunii mai.
👉 Te va amuza să descoperi și cele 9 secrete ale trandafirilor
Sursa foto: pixabay.com
