Glicina mov, cea mai frumoasă plantă cățărătoare

Glicina mov (pe numele oficial Wisteria floribunda) este un arbust cățărător spectaculos cu flori sub formă de ciorchine. Glicina este originară din Japonia, China și Coreea, dar este cultivată și apreciată în întreaga lume pentru frumusețea și parfumul suav al florilor. 

Înflorește în aprilie-mai, înaintea bujorilor, deseori odată cu liliacul căruia îi face concurență. Există și variante de glicină albă, roz și galbenă, acestea fiind soiuri diferite ale aceleiași specii, dar cea mov este de departe cea mai răspândită, tocmai pentru că dovedește o mare putere de adaptare la condițiile de climă variate. În curțile, parcurile din România este cea mai des întâlnită, glicina roz și cea cu flori albe fiind mai rare și mai pretențioase. 

• Glicina mov, longevivă și foarte înaltă
• Tunderea glicinei
• Tipuri de glicină
• Interesant de stiut despre glicină

Glicina mov, longevivă și foarte înaltă

Glicina mov este o plantă perenă, cățărătoare, cu un coronament foarte bogat, fiind capabilă să îmbrace complet o fațadă, un gard sau să formeze bolți, dintr-o singură rădăcină. Având frunze frunze căzătoare și o rezistență scăzută la frig (prin frig înțelegând geruri adevărate și de durată) are nevoie de protecție iarna, dar numai în primii ani după plantare, când poate fi destul de sensibilă. Plantele care au parcurs 2-3 cicluri de evoluție sunt foarte rezistente și puțin pretențioase.

Glicina mov trăiește mult, peste 20 de ani, și poate ajunge în 10 ani la o înălțime de 10-15 metri dacă este lăsată să crească liberă. Tulpina arbustului ajunge și la peste 30 de centimetri diametru. De remarcat este faptul că are capacitatea de a se regenera, tăierea radicală, corectă, toamna, putând întineri planta care va beneficia de o rădăcină solidă și stabilă.  

Unde plantezi glicina 

Poți avea propria ta glicină mov plantând butași. Alege pentru aceștia un loc însorit, cu expunere la soare directă cel puțin câteva ore pe zi. Are nevoie de sol fertil, capabil să dreneze bine și evită locurile care se inundă sau care favorizează stagnarea apei. Solul ideal ar trebui să aibă un pH între 6 și 7. 

În primii ani după plantare, glicina mov are nevoie de fertilizat organic vara (folosește exact același tip de fertilizant indicat pentru arbuști de zmeur). Glicina trebuie fertilizată primăvara înainte de înflorire, după mugurii sunt vizibili, dar nu înainte pentru că poate stimula intrarea în vegetație prea timpurie. În plus, are nevoie de susținere și direcționarea spre locurile de cățărare. Trebuie legată și agățată, de fiecare dată când produce lăstari noi. Glicina se tunde abia după primi 4-5 ani de la plantare. 

Un detaliu foarte important de care trebuie să ții cont este că o glicină mov mai mare de 7 ani va avea ramuri groase, grele și lungi,. Asta înseamnă că sistemul de susținere trebuie să fie unul solid și rezistent, pentru a evita riscul de prăbușire care va duce la pierderea parțială a plantei. Crengile glicinei pot fi destul de fragile, mai ales cele lemnoase. 

Glicina japoneză sau glicina mov (Wisteria floribunda Macrobotrys)

Cum faci butași de glicină

Glicina poate fi înmulțită prin butași, aceasta fiind cea mai sigură și eficientă metode de înmulțire. Poți planta butați cumărați sau poți face singur butași din glicina pe care o ai deja, ori de la prieteni sau vecini. Pentru butași alege o ramură sănătoasă, de preferat una tânără de cel mult doi ani. Momentul optim pentru formarea butașilor este după înflorire, când planta este în stadiul deplin de vegetație. 

Butașii ar trebui să aibă aproximativ 15-20 cm lungime și să fie tăiați sub un nod. Îndepărtează frunzele inferioare, lasă-le pe cele superioare și înfige butașii într-un substrat umed, de preferat într-un amestec de nisip și turbă. Păstrați substratul ușor umed și așteptați până când butașii generează propriile lor frunze. Poate dura 3-6 săptămâni, moment în care poate fi transplantat la locul definitiv, cu tot cu substratul în care s-a format rădăcina. Metoda funcționează și pentru glicina albă sau roz, mai ales dacă formezi butașii dintr-o plantă deja aclimatizată. 

Florile de glicina – semn al încălzirii globale

După plantare prin butași, în primii 2-3 ani va face doar lăstari. În mod obișnuit va înflori la circa 3-4 ani după plantare, iar producția florală va crește pe măsură ce planta îmbătrânește. La stimularea înfloririi contribuie doua elemente: tăierea corectă (tunderea glicinei) și fertilizarea solului. 

Floarea de glicină mov (dar și cele albe sau roz) seamănă cu florile de salcâm, dar sunt mult mai mari și rezistă mult mai mult timp. Glicina mov înflorește în mod normal, la finele lunii aprilie, începutul lui mai. De mai bine de 3-4 ani încoace schimbările climatice au obligat planta să înflorească mult mai devreme, cel puțin în partea de sud și de sud vest a țării. În 2023 a înflorit la București, înainte de 15 aprilie, în nordul României la finele lui aprilie. În 2024 a înflorit la finele lui martie în București, în vestul țării în primele zile din aprilie, iar în nord undeva după 10-15 aprilie. 

Florile durează 6-8 săptămâni. Florile sunt suav parfumate și extrem de decorative. Glicinele bătrâne fac chiar două reprize de flori, mai ales dacă anul a avut o vară ploioasă și mai rece, iar toamna este lungă.

De ce nu înflorește glicina 

Sunt multe posibile motive pentru care glicina nu înflorește. Printre cele mai probabile se numără: 

• tunderea necorespunzătoare sau greșită sau chiar omiterea acestei etape; 
• prea multă umbră – glicina are nevoie de soare mai ales primăvara pentru a înflori bogat; 
• un foliaj prea des  și neaerisit; 
• un sol nepotrivit sărac sau cu un pH foarte scăzut; 
• insuficientă apă sau, dimpotrivă, prea multă apă sau incapacitatea solului de a drena apa; 
• lipsa fertilizării.

Glicina roz – Wisteria floribunda Rosea

Tunderea glicinei

Tunderea glicinei este cea mai importantă operațiune care va duce la o producție sporită de flori. Dacă este tunsă corect, poate lua forma unui copac și se va dezvoltă impunător, cu tulpina și coroana, dacă are susținerea adecvată și un suport care să-i permită să evolueze. 

Tăierea glicinei are ca scop și controlul creșteri excesivă și de asemenea stimulează producerea de lăstari cu muguri floriferi, într-o mai mare măsură decât decât a celor care generează frunze. 

În mod corect tăierea glicinei trebuie realizată de două ori pe an. Prima tundere se face vara, după înflorire și după ce toate florile s-au epuizat. Tunderea de vară se realizează în iulie sau august. Cel mai bun moment este la circa 2-3 săptămâni după ce toate florile se scutură.  Vor fi scurtate toate ramurile anuale care au apărut la începutul primăverii, până la 20-30 centimetri de trunchiul care le-a generat. Asta înseamnă că vei lăsa circa 5-6 noduri. Acest lucru îmbunătățește aerisirea și iluminarea plantei, stimulând dezvoltarea mugurilor floriferi pentru anul viitor. În funcție de condițiile meto din vară și toamnă, tăierea de vară poate genera o nouă înflorire – mai puțin abundentă– toamna. 

A doua tundere a glicinei 

A doua tăiere se face toamna, eventual după ce glicina mov pierde toate frunzele. Această tăiere târzie crește rezistența plantei la frigul de peste iarnă. Tăierea poate fi făcută și primăvara devreme (ideal în februarie), înainte cu cel puțin o lună de intrarea în vegetație. 

Din nou, schimbările climatice, care determină o porniore foarte timpurie în vegetație, mai ales după ierni foarte calde (cum a fost cea din 2022, 2024), fac din tăierea târzie, de toamnă, soluția ideală.  În cazul în care glicina mov înflorește a doua oară, toamna, tăierea trebuie realizată în același sezon – după desfrunzire, pentru a avea flori în primăvară. 

Plantele mature trebuie tăiate drastic toamna, pentru corectarea formei și reducerea lăstarilor neproductivi. Tăierea poate fi făcută de oriunde, dar trebuie să-i lași lăstari de prindere. Cu cât tunderea va fi mai drastică toamna, cu atât înflorirea va fi mai bogată. 

Glicina albă – Wisteria floribunda Alba

Tipuri de glicină

Există mai multe soiuri și tipuri de glicină, fiecare având caracteristici distincte în ceea ce privește culoarea, dimensiunea florilor sau habitusul plantei. Iată câteva dintre cele mai cunoscute soiuri și caracteristicile lor:

• Wisteria floribunda Alba – glicina cu flori albe. Florile sunt adesea mai mici decât cele ale altor soiuri. 
• Wisteria floribunda Macrobotrys – este glicina cu flori albastre, japoneză cu ciorchine lung. Cunoscută  pentru inflorescențele sale spectaculoase, cu flori albastre-mov, care pot atinge până la 1 metru în lungime. Este una dintre cele mai impresionante varietăți de glicină datorită dimensiunii și aspectului său uimitor. I se mai spune și „frumoasa japoneză”.
• Wisteria floribunda Violacea Plena – glicina cu flori mov-albastre duble, creând un efect de bogăție. Culoarea florilor poate varia între nuanțe de mov deschis și violet pal.
• Wisteria floribunda Honbeni – este glicina roz. Are flori de dimensiune medie, cu nuanțe variabile și parfum dulce.
• Wisteria floribunda Rosea – glicina roz deschis.
• Wisteria frutescens – glicina americană, are frunze mai mici și inflorescențe scurte. Florile pot fi albastre, mov sau albe.

Acestea sunt speciile principale din genul Wisteria (glicină), fiecare aducând propriile caracteristici și frumusețe în peisajele naturale și amenajate.

Wisteria din Sierra Madre, California.

Interesant de știut despre glicină

În cultura japoneză, glicina (cunoscută sub numele de „fuji” în limba japoneză) este asociată cu trăsături precum dragostea, speranța, longevitatea și frumusețea. Este frecvent folosită pentru a forma bonsai, unele exemplare având vârste care depășesc 20 de ani și fiind de o frumusețe plină de mister.

Cea mai mare Wisteria cunoscută din lume se află în Sierra Madre, California. Aceasta acoperă o suprafață de 4,047 m² și o greutate de peste 250 tone. A fost plantat în 1894, aparține soiului de Wisteria chinezească.

Este important să știi că toate părțile plantei de glicină sunt toxice atât pentru oameni, cât și pentru animalele de companie dacă sunt ingerate. Ele conțin glicozide cianogenetice, care pot provoca iritații cutanate și simptome digestive severe. 

Trunchiul glicinei are tendința de a se răsuci, astfel că arbuști bătrâni au trunchiurile spiralate. Această particularitate este specifică plantelor agățătoare pe de o parte pentru că prin răsucirea naturală lăstarii au mai multe șanse să se poată agăța, pe de alta trunchiul are mai multă stabilitate. O legendă spune că glicina mov se învârte în sensul acelor de ceasornic, în timp ce glicina roz, chinezească se învârte în sensul invers acelor de ceasornic. Este doar un mit, sensul de rotire al trunchiurilor depinde de condițiile locului unde este plantată glicina și este mereu aleatoriu.

Sursa foto: http://www.123rf.com