Păpădia este o plantă perenă rezistentă, care poate crește până la o înălțime de aproape 30 de centimetri. Considerată, în mod greșit, doar o simplă buruiană, păpădia este prima hrană consistentă a albinelor și gâzelor și este o foarte utilă plantă medicinală. Mai mult, este ingredientul principal pentru un sirop, nu doar gustos, dar și benefic sănătății. Binecunoscută pentru bănuțul auriul care colorează pajiștile și marginile drumurilor, păpădia este semnul unui ecosistem viabil și parte importantă din ordinea lucrurilor bune din natură.
Acest articol îți spune tot ce trebuie să știi despre păpădii. Facem aici și o pătimașă pledoarie pentru protejarea lor, cel puțin până în momentul în care perioada lor trece, ceea ce se întâmplă, cu mici variații, în funcție de zona geografică, la finele lui aprilie, jumătatea lunii mai.
Planta este clasificată, oficial, undeva la limita între plantele benefice și dăunătoare și face parte din clasa dicotiledonatelor, iar în timp ce unii grădinari caută să îi vina de hac, medicină naturistă o exploatează și o laudă. Păpădia face o combinație excelentă cu zonele de gazon, este nelipsită în zonele cu iarbă spontană, și trebuie admirată pentru rezistența, ambiția și strategia ei de a prolifera.
Păpădia, buruiana albinelor
Pe nedrept considerată doar o banală buruiană, păpădia este răspândită în toată Europa și foarte des întâlnită în Asia și America de Nord. Dacă europenii se dovedesc a fi mult mai toleranți, americanii sunt într-un continuu și inutil război cu aceasta, pe care o consideră exclusiv o buruiană inutilă și deranjantă. Culmea este că, în ciuda campaniilor, care pledează pentru păstrarea ei, lupta pare pierdută.
Opinia unanimă, printre care o voce aparte o au apicultorii, este că păpădia nu trebuie considerată o buruiană, ci o sursă esențială și inestimabilă de hrană pentru albine și alte insecte cu rol polenizator și, indirect, pentru păsări. Ecologiștii susțin că mica floare galbenă, una dintre primele flori spontane de primăvară, este vitală pentru insecte. Păpădia este cea mai consistentă sursă de polen oferită albinelor. Planta înflorește exact în perioada în care albinele ies din stup, primăvara. Și, nu în ultimul rând, polenul este extrem de nutritiv pentru albinele epuizate după iarnă.
În consecință, recomandarea insistentă este protejarea păpădiilor, tunderea zonelor în care acestea cresc spontan doar după ce păpădia produce semințe, evitarea stropirilor cu insecticide sau ierbicide, iar dacă este nevoie, numai după ce păpădiile își epuizează ciclul biologic.
Acestea sunt principalele argumente care pledează pentru ca păpădia să fie lăsată pe toată perioada ciclului său evolutiv, de la floare, până la globul cu semințe, care asigură proliferarea plantei. Beneficiile pentru ecosistem sunt infinit mai mari decât eventualul prejudiciu legat de aspectul peluzelor. În plus, eliminarea agresivă a păpădiilor afectează grav insectele, în condițiile în care anual populația lor scade cu 2,5% fapt ce are efecte nefaste asupra întregului ecosistem.
Păpădia, beneficii pentru sănătate
Păpădia nu este utilă doar albinelor și altor insecte, ci și oamenilor. Ceaiul de păpădie, siropul de păpădie sau salatele cu frunze de păpădie sunt o sursă de minerale și aminoacizi esențiali care fortifică și stimulează procesele metabolice. În plus, primăvara poate fi consumată sub forma de salata, ceai sau infuzie. Florile pot fi murate pentru perioada de iarnă. Frunzele, florile și tulpina acestora sunt surse bogate de vitamine A, complex B, C și D, precum și minerale. Este bogată în fier, potasiu și zinc. Rădăcinile pot fi prăjite și folosite drept condiment. Au un gust ușor picant și aromat. Florile pot fi călite în ulei și au gust de ciuperci.
Păpădia este utilizată de mii de ani în medicina chinezească. În Rusia este tradițional siropul de păpădie, iar în alte țări este folosită ca sursă pentru unele medicamente și preparate naturiste. Europenii o folosesc frecvent în tratamente naturiste. Proprietățile sale o fac activă pentru tratarea febrei, a problemelor oculare, a celor legate de tranzitul intestinal, în retenția de lichide, detoxifierea ficatului și unele probleme cutanate.
Calitățile sale terapeutice sunt unul dintre principalele motive care au salvat și salvează păpădiile. Un factor în plus este și acela că toate părțile plantei pot fi benefice și un remediu eficient atât pentru oameni cât și pentru animale. Ierbivorele consumă cu mare plăcere păpădii și nu doar pentru faptul că sunt trufandale, dar și pentru proprietățile lor.
Este important de spus că orice tratament care folosește păpădia trebuie făcut cu recomandarea și sfatul medicului, sub supravegherea acestuia pentru a obține rezultate cu adevărat bune fără riscul efectelor nedorite.
Păpădia, beneficii pentru sol
Extrem de rezistentă și foarte prolifică, păpădia este utilă din punct de vedere pedologic. Nu doar că poate crește în aproape orice fel de sol, indiferent de calitățile și tipul acestuia, dar suportă la fel de bine și zonele semiumbrite, și pe cele intens expuse soarelui, cum sunt pajiștile, atât în zone foarte uscate, cât și în zone umede, băltite sau mlăștinoase.
Dincolo de aceste calități păpădia este o excelentă plantă fixatoare de azot. Terenurile pe care crește sunt îmbogățite natural cu principalul element de care au nevoie plantele pentru a crește. Astfel, se reduce nevoia de a fertiliza chimic respectiva suprafață. Totodată, planta, frunzele și rădăcina sunt un îngrășământ natural pentru sol.
Ce este păpădia
Păpădia, pe numele oficial Taraxacum officinale, este o plantă erbacee din familia compozitelor, floarea fiind o inflorescență formată din circa 150-200 de flori, cu frunze lungi, crestate și cu flori galbene grupate în capitule. Păpădia este găsită pretutindeni, unde se află vegetație, de la câmpie până în zona subalpină, prin locuri necultivate și pe marginile drumurilor. Păpădia crește în locuri însorite, în calea unui izvor subteran, în locuri umede. O poiană sau o pajiște plină de păpădii este semnul cert al unui sol sănătos și bogat în minerale.
Una dintre calitățile sale importante este adaptabilitatea excepțională și o rezistență cu totul ieșită din comun în fața agresiunilor din mediu. Acesta este și unul dintre motivele pentru care este atât de greu de eliminat. Din fericire.
Plantele au frunze adânc crestate, cu țepi, în stadiul matur, după ce floarea dispare. Frunzele seamănă cu o spatulă și sunt lucioase. Acest detaliu le face rezistente la agresiunile din mediu, nici dăunători, dar nici soluțiile ierbicide nefiind aderente la frunze. Rădăcina, pivotantă, poate depăși 15 centimetri în adâncimea solului. Aceasta seamănă cu un morcov și se regenerează foarte repede după tăiere fiind practic imposibil de eliminat. Este o plantă invazivă și se extinde rapid prin semințe și prin rizom. Semințele zburătoare pot parcurge sute de metri, purtate de vânt.
Tulpină florii este cilindrică și goală interior. Florea, în fapt o inflorescență se deschide dimineață și se închide seară, fiecare floare a inflorescenței producând o singură sămânță. O dovadă a faptului că sunt iubite de polenizatori este că, practic, toate florile de păpădie produc semințe.
Excepțională capacitate de regenerarea
Păpădiile au capacitatea de a se regenera din nou și din nou după ce au fost tunse. Pot face asta datorită unor rădăcini excepțional de rezistente, care acumulează rapid cantități mari de nutrienți. Acestea asigură stocarea de energie pentru a produce o nouă floare, de mai multe ori, după ce capul florii este îndepărtat. Păpădiile înfloresc primăvara, dar ocazional reapar toamna și sporadic pe parcursul verii. Papadia se deschide dimineața și se închide seara. Floarea durează 3-5 zile, după care se închide și se redeschide transformată în globul pufos cu seminte.
Toate aceste caracteristici fac din păpădie una dintre cele mai rezistente plante ale florei spontane.
Cum limitezi extinderea păpădiilor
Păpădia este admirată și înfrumusețează grădinile mai ales cele rustice și zonele lăsate pe mâna naturii (de departe cel mai bun și mai logic grădinar). Deși este o buruiană, totuși este imposibil să nu o remarci primăvara. Explozia micilor flori galbene cucerește ochii și sufletul.
Limitarea proliferării poate fi necesară, mai ales pentru zonele cu gazon și peluze, deși, frunzele acesteia nu cresc foarte înalte, dar pot deranja prin aspect și mai ales ca urmare a țepilor. Păpădia, în mod particular iubește gazonul fiind una din buruienile cele mai agresive ale gazonului nobil. O singură floare poate contamina tot gazonul. Soluția sigură pentru eliminarea ei este tratarea zonelor atacate cu erbicid selectiv, mai ales pe păturile de gazon. Operația trebuie făcute înainte de înflorire, dacă nu vrei să sacrifici câteva sute de albine.
Poți reduce potențialul de extindere prin culegerea florilor. Vei opri formarea de semințe. Totuși, fii blând și lasă flori și albinelor!
Păpădia, bănuțul auriu care face concurență florilor cultivate, este una din florile spontane ale primăverii. Considerată de unii o buruiană, păpădia este una dintre florile care pot decora primăvara devreme grădinile, oferindu-le un farmec natural excepțional.
👉 Aproape totul despre ghiocei
Sursa foto: pixabay.com
