Sânziene, florile magice ale verii

Incredibil de frumoase, cu un parfum uluitor, în mod certe florile de sânziene sunt magice. Deși fac parte din flora spontană, și nu sunt în mod tradițional semănate, florile de sânziene sunt o bucurie care poate colora orice grădină. 

Florile de sânziene adună toată puterea soarelui de vară și-l dăruiesc celor ce au răbdarea și înțelepciunea să le privească. Aroma florilor de sânziene aduce cu cea a teiului, dar este mai fină și ușor mentolată. Un fir de sânziană are câteva sute de flori mici și poate parfuma o cameră întreagă. În plus, adunate într-un snop mare – dar mereu cu foarte mare grijă pentru a nu smulge rădăcină, care este superficial prinsă în sol, sunt fantastic de decorative în casă. Parfumul lor se menține și atunci când sunt uscate, si pot fi păstrate ca aromatizant pentru casă. 

👉 Iunie în grădină. Sfaturi, idei și plante medicinale

Clasificare și soiuri de sânziene

Sânzienele, pe numele oficial Galium verum, cunoscute și sub denumirea populară de Drăgaică Frumoasele, Zânele, Închegătoare, Sanjuane sau floarea Sfântului Ion, sunt plante erbacee perene aparținând familiei Rubiaceae. Sunt întâlnite în principal în Europa, dar și în anumite regiuni din Asia și Africa de Nord. Sânzienele sunt apreciate atât pentru frumusețea lor, cât și pentru proprietățile medicinale și utilizările lor tradiționale. 

Timpul de înflorire este din iulie până în septembrie, dar perioada în care fac un veritabil spectacol este de la jumătatea lui iunie, până după mijlocul lui iulie. 

Florile de sânziene, parte din genul Galium, care include aproximativ 400 de specii, unele dintre ele foarte răspândite. Printre cele mai cunoscute soiuri de sânziene se numără:

• Galium verum – sânziene galbene – acesta este cea mai cunoscută varietate, având flori galbene și fiind adesea folosită în scopuri medicinale.
• Galium odoratum – sânziene de pădure, cunoscută și sub numele de roiniță sau asperula, are flori albe și este apreciată pentru aroma sa dulce.
• Galium mollugo – sânziene albe, are flori albe și este mai apreciată, dar la fel de parfumată ca și varietatea galbenă, răsărint în aceleași zone ca și aceasta.

Sânzienele apar spontan în zonele de câmpie, pe marginea drumurilor, în pajiști, pe dealuri și în păduri luminoase. Ele preferă solurile bine drenate și pot fi găsite atât în locuri însorite, cât și în zone parțial umbrite.

Caracteristicile sânzienelor

Tulpina Sânzienelor este zveltă, destul de înaltă (până la un metru) şi împodobită cu flori mărunte, galben-aurii, dispuse în mici ciorchini, ca florile de liliac, şi care văzute de la distanţă seamănă cu o ploaie de stele. Fiecare floare are patru petale, motiv pentru care se spune că această plantă este binecuvântată de Dumnezeu. 

Frunzele sunt foarte înguste şi ascuţite, pufoase pe partea inferioară. În contradicţie cu mirosul său dulce-îmbătător, gustul este foarte amar, fiind un indiciu al proprietăţilor tonice şi drenante ale acestei plante.

Legendele sânzienelor galbene

Florile de sânziene sunt flori sălbatice, perene, care înfloresc indiferent cum este vrema, la finele lui iunie. Se spune că în ziua de 24 iunie, toate florile de sânziene înfloresc pentru că Ielele dansează noaptea în jurul lor. 

Înflorirea lor depinde în principal de lumina soarelui, plantele având nevoie de toată lumina zilelor lungi de iunie pentru a se deschise în toată splendoarea lor. Cine vrea să creadă, să creadă, cine nu, nu, dar se spune că sânzienele nu-s flori, ci zâne pe care doar cei buni la suflet și care au darul de a ști să vadă minunile lumii le pot zări. 

În superstițiile și vechile tradiții populare ale românilor, sânzienele, asociate cu sărbătoarea cu același nume de pe 24 iunie, sunt flori magice, înzestrate cu daruri de premoniție, ghicire a viitorului. Se spunea că înfloreau, de obicei, de-a lungul nopții dinspre 23 iunie către 24 iunie. Dacă sânzienele dădeau în floare mai târziu, era semn că grânele și legumele sunt întârziate, și vor fi culese mai târziu.

În noaptea de 23 iunie, femeile nemăritate purtau la cingătoare ori în cosițe, sau își puneau flori de sânziana sub pernă, astfel încât să-și poată visa soțul ursit. Florile de sânziene, alături de alte plante culese de fete de pe câmp pe 24 iunie, precum cimbrișorul, cicoarea, usturoiul, sulfina și trifoiul alb, erau lăsate să se usuce, fiind utilizate mai târziu, în decursul anului, drept ierburi de leac. 

În Transilvania, în a șasea săptămâna după Paști, se făceau cununi din flori de sânziene ce se puneau pe casă, astfel încât grânele să fie ferite de grindină.

Cultivarea sânzienelor

Cultivarea sânzienelor nu este foarte complicată, având în vedere că sunt plante rezistente și nu necesită îngrijiri speciale. Pentru a le avea în curte, pe zonele pajiște, pe lângă garduri și în fânețe trebuie să ții cont de nevoile plantei și să ai semințe. Acest din urmă aspect este cel mai complicat. 

Florile de sânziene se dezvoltă bine în plin soare, dar tolerează și semiumbra parțială. Florile de sânziene au nevoie de un sol bine drenat, dar are o capacitate spectaculoasă de adaptare, astfel că se va dezvolta și va prolifera bine în orice sol. Odată plantată, va tolera și solul uscat.

Florile de sânziene se cultivă dificil prin semințe, care sunt foarte fragile și care trebuie semănate imediat după formare, înainte să se usuce, pentru că în caz contrar nu vor gemina. Le poți aduna de pe pajiști după 15 -20 iulie. Tot ceea ce trebuie să faci este să le arunci pe sol. Vor gemina, se vor înrădăcina și vara viitoare este foarte probabil să ai flori. 

Se simt bine în locurile libere, bătute de vânt, în plin soare. Florile de sânziene se răspândesc prin rizomii înrădăcinați, iar asta le face să fie invazive în zonele în care găsesc condiții bune pentru a prolifera. Pot fi răspândite și prin înrădăcinarea tulpinilor.

Proprietăți medicinale și utilizări ale florilor de sânziene

Sânzienele sunt cunoscute pentru proprietățile lor medicinale și au fost folosite în medicina tradițională pentru diverse afecțiuni:

• Diuretic și depurativ. Ajută la eliminarea toxinelor din organism și la tratarea problemelor renale.
• Anti-inflamator. Infuziile de sânziene sunt folosite pentru a reduce inflamațiile și pentru a calma pielea iritată.
• Calmant și sedativ. Au efecte ușoare sedative, fiind folosite pentru a trata insomniile și anxietatea.
• Antiseptic. Sunt utilizate pentru tratarea rănilor și infecțiilor pielii.

În Europa medievală, plantele uscate erau folosite pentru umplerea saltelelor, deoarece parfumul lor acționează împotriva puricilor. Florile au fost folosite și pentru coagularea laptelui în fabricarea brânzeturilor. 

Planta este folosită, de asemenea, pentru a face coloranți roșii și galbeni. Florile galbene produc o culoare galbenă, în timp ce rădăcina produce culoarea roșie. În Danemarca, planta este folosită în mod tradițional pentru a infuza băuturile spirtoase, făcând băutura daneză unică bjæsk. 

Sursa foto: http://www.123rf.com