Vâscul este nelipsit în perioada sărbătorilor de iarnă, împodobind casele de la Crăciun până spre finele lui ianuarie, deoarece simbolizează norocul, dragostea şi prosperitatea. Ce trebuie să mai ştii despre vâsc?
Familia vâscului cuprinde în jur de 100 de specii, dintre care cel mai cunoscut este Viscum album (vâscul european). Phoradendron serotinum (vâscul american) este un alt tip de plantă, asemănătoare vâscului. Cuvântul grecesc phoradendron înseamnă „hoţul copacilor”. Vâscul european este o plantă semi-parazită care se poate dezvolta cu ajutorul a peste 200 de specii de arbori, dintre care cel mai cunoscut este stejarul. Invazia acestei plante duce, uneori, la moartea copacului gazdă. Creşte direct pe scoarţa copacilor, crengile lui putând atinge 80 de centimetri lungime. Frunzele sunt veşnic verzi, iar fructele lui, de forma unor mici bobiţe, pot fi albe, galbene, portocalii sau roşii atunci când se coc.
Vâscul este o plantă foarte toxică pentru oameni, dar reprezintă o importantă sursă de hrană pentru multe specii de păsări. De fapt, acesta este şi modul prin care se înmulţeşte: seminţele lipicioase se prind de ciocul sau de penele păsărilor, fiind transportate pe alţi copaci gazdă. De la aceştia sustrage doar apă şi substanţe minerale, căci frunzele sale veşnic verzi pot face fotosinteză.
Druizii, preoţii celţilor, considerau vâscul o plantă magică cu puteri tămăduitoare. Îl culegeau din copaci cu un cuţit de aur, îl înveleau într-o ţesătură subţire şi albă şi îl ofereau ca ofrandă zeilor, împreună cu animale sacrificate în cadrul aceluiaşi ritual, pentru a aduce fericire şi prosperitate. În ţările nordice, crenguţele de vâsc erau agăţate în grajd sau de streaşina casei pentru a feri căminul de spiritele rele sau pentru a feri de trăsnet. La noi, în popor, vâscul este considerat iarbă de leac folosită pentru creșterea fertilității. De asemenea, se spune că sărutul de sub vâsc, la miezul nopții dintre ani, ar fi de bun augur pentru cei doi parteneri.
